- renunţá
- vb., ind. prez. 1 sg. renúnţ, 3 sg. şi pl. renúnţã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
renunţá
Look at other dictionaries:
renunţa — RENUNŢÁ, renúnţ, vb. I. intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare. Trimis de RACAI, 18.11.2006. Sursa: DEX 98 A renunţa ≠ a accepta… … Dicționar Român
abdica — abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ABDICÁ,… … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
abandona — abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr o competiţie. (< fr. abandonner) Trimis de tavi, 17.05.2007. Sursa:… … Dicționar Român
opţiune — OPŢIÚNE, opţiuni, s.f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilităţi etc. pe acela sau pe aceea care îţi convine; alegere. ♦ spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situaţii juridice. ♢ Drept … Dicționar Român
refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva … Dicționar Român
depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… … Dicționar Român
desista — DESISTÁ, desistez, vb. I. tranz. (jur.) A renunţa la o acţiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acţiune. – Din fr. désister. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESISTÁ vb. (jur.) a renunţa. (desista la o… … Dicționar Român
dispensa — DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunţa la... 2. tranz. A scuti pe cineva de o obligaţie, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
renunţare — RENUNŢÁRE, renunţări, s.f. Acţiunea de a renunţa şi rezultatul ei. – v. renunţa. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Renunţare ≠ acceptare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime RENUNŢÁRE s. v. cedare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
